Şi plâng chitarele… De cinci ani fără Mihai Dolgan…

Melidonium

Mihai Dolgan - timpul-mdEra zi de duminică, 16 martie, toate posturile de televiziune şi radio de la noi, dădeau răspuns la întrebarea „De ce plâng chitarele?”. Mihai Dolgan nu mai este. Ascultam şi priveam, dar nu credeam. Îmi tot spuneam – Nu se poate! Chiar şi atunci când am fost la Catedrala „Sfânta Teodora de la Sihla”, unde era depus sicriul cu regretatul artist, nu puteam să mă împac cu gândul că Mihai Dolgan a plecat dintre noi. „Eşti un munte de durere/ Sunt o mare de tăcere”, sunt versurile care mi-au venit în gând la coşciugul rece în care era marele compozitor şi interpret. Avea faţă tristă, altfel decât era în viaţă – mereu luminoasă.

Mi-am amintit că pe Mihai Dolgan l-am văzut pentru prima dată încă de pe când eram un puşti, iar formaţia pe care o conducea se numea „Contemporanul”. A venit în satul meu de baştină – Parcova, Edineţ…

Vezi articolul original 970 de cuvinte mai mult

Publicitate

Românce de excepţie

Melidonium

romance celebreAnne de Noailles, Raluca Rîpan, Luiza Zavloschi, Maria Rosetti, Elena Densuşianu – Puşcariu sau Cecilia Cuţescu – Storck sunt doar câteva nume din lista femeilor românce care de-a lungul timpului şi-au adus o contribuţie însemnată la progresul ştiinţei şi artei.

noaillesAnne de Noailles, scriitoarea franceză de origine română (15 nov. 1876 – 30 apr. 1933), a fost prima femeie numită membru al Academiei Regale de Limbă şi Literatură din Belgia (ian. 1922). A fost aleasă, la 11 iunie 1925, membru de onoare al Academiei Române, alături de poeta şi prozatoarea Elena Văcărescu. A început să scrie primele poeme la 13 ani, care au fost reunite în volumele ‘Poésie’ şi ‘Sommeil eternel’ (1889). Recunoaşterea sa literară a venit odată cu apariţia volumului de versuri ‘Les éblouissements’ (1907), după care au urmat ‘Les vivants et les morts’ (1913), ‘Les forces éternelles’ (1920), ‘L’honneur de souffrir’ (1927), ‘Derniers vers et poemes d’enfance’…

Vezi articolul original 3.484 de cuvinte mai mult

Ileana Costea – Designer Smaranda Schächtele şi „Sarea şi piperul” în modă

Melidonium

1Rubrica mea este de cultură. Dar în secolul 21, când tot ceea ce ne înconjoară este fabricat, în care clientul este ultra-pretenţios, unde competiţia între diversele companii este acerbă, frumosul pătrunde implicit peste tot: în pachetele în care se vând produsele, în obiectele de uz casnic, în mobilierul pe care îl folosim, şi evident în modă. Frumosul e atât temporar cât şi mereu valabil, atât local cât şi universal. Moda este o artă subtilă şi complicată pentru că se schimbă încontinuu. În decembrie anul trecut am găsit-o pe Smaranda Schächtele la masa de lucru în atelierul ei din Düsseldorf înconjurată de schiţe. Lucra la un caiet de modă.

Schiţe de toate felurile, desene frumoase şi expresive cu modă pentru bărbaţi şi femei erau prinse pe toţi pereţii ce o înconjoară. Deşi ea se ocupă numai de modă feminină. Absolventă a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti, Smaranda lucrează în…

Vezi articolul original 1.327 de cuvinte mai mult

Acum, Târziu E Și Regret✍️

ღ♪ Odăița Mea Virtuală ღ♪

Atunci când ți-am privit în suflet

și rănile-i erau adânci,

Ți-am fost un leac spre vindecare

și o cărare printre stânci.

Pe brațe te-am purtat o vreme,

făcându-mi loc prin mărăcini,

Spălând, cu lacrimile mele,

toate greșelile-ți… și vini.

La pieptul meu te-am strâns puternic,

cu-atâta drag te-am alintat

Încât și urma de durere

speram să ți-o fi alungat.

Din viața mea ți-am dat o parte

ca tu să supraviețuiești,

Mi-erai mai drag ca orice înger

din toate lumile cerești!

Chiar dacă inima din mine

simțeam bucăți cum se sfâșie,

N-am vrut să-i afli sângerarea,

am vrut să-ți fie bine ție!

Setea ți-am stins, în zori, cu rouă

și de pe buze te-am hrănit,

Eram atât de fericită

să te pot face fericit!

N-aș fi crezut nici o secundă,

( nu mă gândeam c-am să regret…)

C-am strâns, cu-atâta disperare,

un pui de viperă, la piept!

Vezi articolul original